Au trecut 9984 de ore (plus inca vreo 4 5 dar astea sunt oarecum incerte) de cand nu ma lasi in pace. 9984 de ore in care s-au intamplat multe si nimic (ultimele 10 sigur au fost irosite absolut degeaba). Intre toate povestile mele de succes tu stralucesti cel mai putin.

Am o ceasca mare de ceai langa mine, ca de obicei. Un frumos ceai, facut intr-un frumos ceainic, stand pe un frumos scaun in camera miroase a scortisoara (trebuie scapat de fumul de tigara cumva).

Cu doua lumanari aprinse (mai nou).

Melodia de pe fundal ma deprima in schimb, in context.

Doomed.

M is afraid this is a big mistake once more. And it starting to feel like it’s true

Cam adormita eu perioada asta…
Totul este cuminte si normal,
Sun is  shining, birds are chirping,
Doar ca se mai abate cate un norisor pe care il suflu pana lesin.

M-am intors in timp la apartamentul copilariei mele, cand ai mei parinti erau tineri si veseli.

Iar apartamentul era minunat! Fiecare camera in alta culoare. Culori puternice si inchise. Yum.

Si in loc de etajul 8 era etajul 11,  si in loc de terasa era acoperit cu…sita. si aveam o terasa imensa.

E de bine. CLAR>

—————

Pentru moment? da. pentru ca i still  dont trust you enough for it. si…m-ai cam obisnuit asa. trebuie sa am putin timp sa ies din asta.
Raluca: pai sincer…usor usor incep sa depasesc o faza.
aia in care ma uit la tine stramb, pentru ca te comporti ca un copil ciudat si nu stiu ce e cu tine
acum ma uitam la tine stramb..ca eu stiam o treaba, totul mi se parea clar, nu era nimic nou sub soare, de asteptat tot.
si apoi ce vad
apari de nicaieri cu idei nastrusnice si cu o atitudine complet radicala.
moment in care eu fac.. huh?
*rubbing eyes
ce?
aa..pai?
aaa? haa?

si fiind prima oara cand ma aflu in fata fenomenului, ma uit si astept sa vad unde duce.
mie imi vine foarte greusa ies din filmul ala.
Usor usor…iese vad.
dar….disbelief my man!
ma face sama dau 2 pasi inapoi…si apoi sa zic..huh….deci da?
hm..
din cand in cand asta.
apoi ma intorc la ce faceam mai devreme…that is playing along somehow.
intr-un mod rezervat de pisica ce da cu laba in soarece sa vada daca misca si ii ofera surprize.

Cam asta e.

Am uitat ce voiam sa scriu in timp ce veneam inspre casa cu metroul si castile in urechi. Castile sunt foarte proaste mai nou si nu aud nimic dar nu conteaza foarte tare.

Pe birou ma asteapta o portocala. Nu stiu daca ii e frica sau nu sa o dau gata.

Tot uit repetat ce vreau sa zic.
Zilele astea am fost chiar mai ametita decat pana acum.

M-as culca dar imi este cam frig.

In luna septembrie se schimba anul la mine. Si daca asta a fost destul de prost posibil ca urmatorul sa fie mai in regula. Cu toate ca are cum. Eu si-asa nu imi fac sperante.

Oricum nu te cred.

—–

Ah da, mi-am amintit. Ieri a inceput Mara sa rada serios si nu se mai putea opri.

Un copil tare mic sunt eu.

cuddles!:x:x:x:x

Vai ce uitasem.

E 10 noaptea si eu inca miros a asternutul in care am dormit pana la pranz. Nu stiu cu ce spala tanti aia dar am inceput deja sa atribui acest miros zilei de astazi si noptii de ieri. Am visat. Apoi netrezita m-am intors sa ma cuibaresc instinctiv.

Abia cand m-am trezit mi-am dat seama de asta.
Apoi dupa ce m-am mai dezmeticit putin mi-am mai dat seama de ceva.

Surprizaa!

Oh drace….N-ma murit inca. ba mai mult, its eye started twitching a few hours ago.