Tintuita

Cu piciorul în gips pentru prima data, cred ca e cel mai reprezentativ snapshot al vieții mele acum. Prinsa și încuiată, fără drept sa ma mișc. Pe lângă tot felul de motive exterioare, cum ar fi părinți, familie, job, majoritatea sunt reflectate în capul meu, locul de unde vine de fapt blocarea. Treaba asta e un pic de revelație. Este o revelație pentru ca m-am afundat ușurel, știam ca va fi asa, am simțit ca vine dar am lăsat o sa ma cuprinda înainte sa zic stop, cut the bullshit and fuck off thank you very much.

Am lăsat ca tot felul de griji și lipire de trecut, frica și teama de moarte și final sa ma ghideze, sa ma tina tintuita într-un trecut idilic, într-o copilărie unde totul era bine, lucrurile frumoase și perfecte. Erau asa pentru ca aveam informații mult prea puține, și probabil și creierul meu era altul. Teama de moarte este teama de schimbare am impresia. Am trăit pe un val schimbător, direcționat înainte,  pana într-un moment când lucrurile s-au schimbat. Dar eu nu m-am schimbat, și nici nu am vrut sa accept schimbarea. M-am refugiat în același loc, încercând sa am o umbrela mare deasupra capului și sa ma feresc de schimbări, în timp ce cautam răspunsul la evenimentele problematice. Când cauți răspunsuri la evenimente problematice nu mai ai timp sa trăiești și sa fii acolo. Pana la urma, eu încercând sa înțeleg lucrurile și sa try and cope m-au făcut sa pierd flowul acela extrem de natural și bine direcționat. M-a lăsat valul în urma, unda cu unda. And now I regret I missed it. Fara ea nu mai am direcție clara în fața mea, și asta doare. Acum trebuie sa make sense of the new situation. But how? Nu am știut nici înainte, și nici pentru prezent, după realizarea asta, nu știu cum sa ma orientez. Cum sa stau în raport cu eterna schimbare care ma inunda, și care ar fi atat de plăcută dacă as fi eu pregătită sa ma las dusa de val. Poți sa te lași dus de val mai ușor cu siguranță dacă te cunoști mai bine și îți cunoști adevărul propriu. Eu personal intuiesc destul de bine lucruri, poate ar trebui sa merg cu asta înainte.

Dar mai este o problema: ce ma fac cu dorința de a admira lucrurile în toată complexitatea lor? De a pune pauza și de a savura acel ceai cu garnitura de admirat opera? Atunci nu pierd șirul? Poate e doar de timp problema, de a dedica mai multa vreme lucrurilor mai puține. Sau poate sa ma grăbesc cum spun toate articolele posibile și imposibile online. Cum sa eficientizezi timpul și viata.

De exemplu aici nu îmi dau seamacare intuiție este corecta. Tendința inițială este de a merge încet, sigur, safe. Construit, cu pauze. Mai este o latura a mea care tipa a amânare, a pregătire.  Viteza, care e buna, dar uneori e parca prea multa. Fug atât de repede încât parca ma uit în urma și nici asa nu e bine. Invers, stau pe loc pana ma mănâncă sa fug afara, sa evoluez, sa comunic, sa împărtășesc.

Totul cred ca se poate rezuma iar la o problema de user experience. Sau de proiectare. Trebuie sa caut în mine și sa realizez care este soluția unde fiecare bucata este perfect mulțumită de un adevăr absolut pentru mine. Nimeni nu a zis ca adevărul acesta este simplu, sau scurt. E un adevărat encompassing, for lack of a Romanian word. Scuze România. My bad.

Deja când am zis ca e o problema de user experience și bucăți mulțumite, o parte dedesubt a început sa comenteze: nu cred ca e asa! Poate trebuie obligat! Poate trebuie disciplina! Geniala meditația. Ms ajuta sa ascult mult mai îndeaproape ce adevăruri în cap când se pune problema. S-ar putea sa fiu pe calea cea buna cu ux. Poate nu cu toate părțile confortabile.

Un alt semn ca ce spun acum e o cale bună, e ca mi-au venit 2 spre 3 idei de desen doar scriind acest text. Ceea ce e o treaba foarte interesanta pentru mine în lumina ultimului an.

Unul este Hansel și Gretel, căutând firimiturile de pâine înapoi. Sigur exista, în ziua de azi totul lasă urme 🙂 și creierul lasă, doar ca sunt mai greu de găsit pentru neinițiați.

Celalalt este cu valul care m-a lăsat în urma. Mi se pare foarte interesant ca înainte când încă eram mai în tune cu emoțiile și cu valul, desenam mai mult și era mai ușor. Acum gândesc și scriu mai ușor. Intuiția mea tocmai mi-a adus aminte totuși ca anul trecut fiind varza oricum, am reușit sa desenez acea seara mindfuck. Deci cu resursele potrivire, pot simți ce trebuie ca sa ma întorc la un Flow. Trebuie doar sa se simte totul cum trebuie, sa fie un adevăr ca sa ma pot lasă dusa cu încredere. Trebuia sa încetez mai din timp. Problema e ca nu știu în toate cazurile ce e bine. Poate ma mișc mai repede cu deciziile în loc sa fiu prea precauta 🙂 și sa ma ascult mai bine. Ascultatul este cheia.

Pot sa zic ca și Headspace ajuta. Am trecut la secțiunea schimbare. Funny cum trebuie sa fiu atenta la schimbare, în contextul în care brusc o mașină te împinge de nicăieri și brusc lucrurile sunt altfel.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s